Taxi în Timișoara?

Era vineri, ieșeam de la examen și mergeam să îmi pregătesc bagajul pentru a pleca acasă.  Cu o zi înainte îmi rezervasem un loc la autobuz la ora dorită. Eram fericită deoarece știam că voi ajunge acasă curând.. 

Știam că de acolo de unde stau, până la autogară fac aproximativ 20 de minute de mers pe jos, fără să mă grăbesc. Mai știam și că ar trebui să ajung acolo cu vreo 20 de minute mai repede și pentru că autobuzul pleca la ora 18:30, am decis ca la 17:30 să plec. Mi-am luat laptopul pe umăr, am pus căștile în urechi și am plecat spre casă. 

Era 17:55 când am ajuns acolo și am constatat cu uimire că autogara s-a mutat. Ceee? Cuum? Când? Cu o săptămână înainte era tot acolo.. Dintr-o parte în alta a porții (sau a locului unde ar fi trebuit să fie o poartă) era legată o sfoară de care atârna o hârtie pe care scria "Ne-am mutat pe strada .... nr 12". Nu am reușit să îmi dau seama cât de departe este și până m-am gândit ce și cum s-a făcut 18:03. Am sunat la taxi. Era ocupat. Am încercat la altă companie. Era ocupat. La al treilea număr mi-a răspuns o doamnă care dupa vreo doua minute de așteptat la telefon mi-a spus că îi pare rău, dar nu găsește niciun taxi disponibil în zonă. Minunat..

Am văzut totuși un taxi care staționa pe partea opusă de drum, la vreo 80 de metri de mine. Când am ajuns lângă mașină l-am văzut pe șofer numărând bani. Am vrut să îl întreb cât de departe este adresa respectivă și dacă e liber, dar înainte să spun ceva mi-a făcut semn că nu. L-am rugat totuși să deschidă ca să îl pot întreba ceva. A deschis și mi-a spus că e cam departe adresa la care vreau să ajung. M-am întristat și i-am mulțumit. Stiam că nu pot ajunge la timp. S-a uitat la mine și mi-a zis "Haideți că vă duc eu. Ori fac treaba aici, ori în parcarea de acolo, tot aia e.."

Am zâmbit, am urcat în mașină și i-am muțumit. Nu mă așteptam să meargă până acolo. 

În 5 minute am ajuns lângă autobuzul care urma să mă ducă acasă. Am întrebat cât mă costă, iar taximetristul a spus că nimic. "Nu se poate! Haideți, vă rog, cât face?". "Nimic, domișoară. Mă bucur că v-am ajutat! Mergeți acasă liniștită!". Am vrut să îi las bani pe banchetă, dar s-a uitat la mine și mi-a zis"Am spus că nu vă costă nimic!". I-am mulțumit din nou și am plecat..

Există și oameni buni. Datorită lor, lumea în care trăim are șanse mari să devină un loc mai buni. 

Nu am reținut nici numărul mașinii și nu am văzut nici firma la care lucra domnul.. Și îmi pare rău.. Dar în graba mea disperată de a nu pierde autobuzul, am uitat să fiu atentă la detalii.. 

Tot ce pot să fac, e să îi mulțumesc din nou că m-a ajutat să ajung acasă! :)

Foto: https://ro.pinterest.com/pin/AdWGL3AFNwNdPuLWivbrZxMAgYmdaU__DR3z50MtVAvLOqmIfyS_vEE/

E ziua in care...

Azi e una din acele zile în care îmi vine neîncetat în minte faptul că "Suntem suma alegerilor pe care le facem" și încerc din răsputeri să îmi dau seama dacă alegerile făcute până acum mă definesc măcar puțin. Apoi îmi amintesc că cineva a spus "Be the change you want to see in the world" și îmi dau seama că în niciuna din alegerile importante pe care le-am făcut până acum nu m-am gândit la mine. Am pus mereu pe primul loc părerea celorlalti, m-am lăsat influențată de "ce ar trebui făcut", nu de ceea ce consideram eu că ar fi potrivit pentru mine.

Suntem într-o continuă schimbare. Plecăm din punctul A și fără să ne dăm seama ajungem în B. Uităm să zâmbim. Uităm să fim atenți la ceea ce ne înconjoară. Uităm să trăim. Privim înapoi la ziua de ieri și realizăm că e atât de departe.. Luăm zeci de decizii zilnic și nu realizăm că multe dintre lucrurile importante trec pe lângă noi. Așa că:

"Make a plan. Set a goal. Work toward it. But every now and then look around, drink it in. 'Cause this is it. It might all be gone tomorrow."(Grey's Anatomy)





(Foto: https://www.pinterest.com/pin/73324300155922752/)

"Fatăăăă , te pup .nu te mai enerva, viaţa e plină de nedreptăţi...ce faci, faci pentru tine...pentru tine de azi, pentru tine de mâine...nu am putut nicicare să facem ceva pentru noi cei de ieri...deşi am crezut că facem..." Asta mi-a spus o persoana foarte draga in momentul in care am cazut.Problema era ca am cazut si m-am si lovit. Eram foarte suparata si nu realizam cata dreptate are. Niciodata nu vom putea sa facem ceva pentru trecutul nostru.TRECUTUL il vom pastra mereu in gand si suflet,cam atat..pentru ca lucrurile spuse nu mai vin inapoi,iar greseala facuta..se repara,dar cu greu si nu tot timpul. PREZENTUL il traim,facem orice putem,uneori fara sa gandim,iar cand am realizat ce am facut prezentul s-a transformat in trecut. VIITORUL..Ei bine,la viitor putem doar visa,viitorul ni-l putem construi,planui,fara sa stim daca se va realiza ceva,sau nu. Viitorul este nesigur,dar este singura parte care la un moment dat ajunge prezent si trecut.

Deci, in viata nu are rost sa te enervezi pentru lucruri lipsite de importanta,pentru ca nedreptatile se intampla si nu esti nici primul nici ultimul care pateste cine stie ce...:-)